Autoritățile emitente, ministerele şi autoritățile cu funcții de reglementare vor avea obligația de a desfăşura periodic, dar nu mai rar decât o dată în trei ani, un amplu proces de revizuire a oportunității actelor permisive în cauză, a conformității acestor acte principiilor reglementării activității de întreprinzător, de eficientizare şi de simplificare a procedurii de solicitare şi eliberare a acestor acte.

Obligația de revizuire periodică a oportunității actelor permisive a fost inclusă în Legea nr. 160/2011 privind reglemetarea prin autorizare a activității de întreprinzător prin Legea nr. nr. 277 din 10 iulie 2025 pentru modificarea unor acte normative (optimizarea proceselor de obținere a actelor permisive), publicată în Monitorul Oficial din 5 septembrie și va intra în vigoare la 5 luni după data publicării, respectiv, la 5 februarie 2026.

Astfel, în contextul exercițiului de revizuire autoritățile sunt obligate să examineze cadrul normativ aferent, în special cerințele şi obligațiile pentru obținerea actelor permisive, mecanismele de supraveghere şi control aplicate pentru verificarea respectării cerințelor şi obligațiilor de către deținătorii de acte permisive. Examinarea se efectuează în vederea raționalizării prin anularea, transformarea sau fuzionare.

Autoritățile responsabile vor ține cont de noile posibilități tehnologice pentru autoritățile emitente sau pentru solicitanți, accesul la registre publice şi alte surse informaționale relevante, noile posibilități de interoperabilitate şi oportunitățile de implementare a noilor tehnologii de interacțiune la distanță, comunicare şi schimb de informații.

Conform prevederilor, revizuirea periodică presupune parcurgerea mai multor etape, cum ar fi: identificarea întregului spectru de acte permisive, a rigorilor procedurale şi materiale aferente acestor acte; determinarea oportunității actelor permisive şi reducerea maximă a numărului lor;  stabilirea numărului minim de acte permisive, indispensabile pentru reglementarea eficientă a activității de întreprinzător; reducerea la maximum a poverii actelor permisive care nu au fost eliminate şi eficientizarea modului de solicitare şi de eliberare a acestora.

Astfel, determinarea oportunității actelor permisive şi reducerea maximă a numărului lor se realizează prin:  eliminarea actelor din cadrul normativ dacă se constată dublarea acestora cu alte acte permisive sau mecanisme de intervenție şi/sau lipsa lor de oportunitate; eliminarea prin comasare cu alte acte care au scop similar; transformarea actului permisiv în proceduri de notificare şi/sau de înregistrare oficială și transformarea actului permisiv în procedură de confirmare şi/sau în schimb de informație între autorități, fără implicarea solicitantului, în cadrul procedurii de emitere a unui act permisiv conex.

Totodată, în cazul în care instituirea unui nou act permisiv este impusă de un tratat internațional sau de procesul de armonizare cu cadrul normativ al Uniunii Europene, autoritatea responsabilă de modificarea cadrului normativ național este obligată să evite dublări sau suprapuneri de acte permisive, reglementarea excesivă şi depăşirea cerințelor şi procedurilor prevăzute expres în actul normativ care se transpune.

Legea va mai conține un instrument nou și anume - notificarea oficială şi transformarea actului permisiv în notificare. În acest sens, nu se instituie acte permisive sau necesitatea actelor existente se revizuieşte pentru situațiile în care inițierea unor activități, tranzacții sau lucrări nu prezintă pericole majore directe pentru mediu, bunurile şi interesul public, proprietatea, sănătatea și viața persoanelor sau pericolele în cauză pot fi înlăturate în urma unor verificări ulterioare. Poate fi impusă notificare oficială, dacă autoritățile competente, pentru realizarea funcțiilor de supraveghere şi control, trebuie să dețină informații relevante în privința bunurilor, activităților şi persoanelor care intenționează să desfăşoare aceste activități, tranzacții sau lucrări.

Precizăm că în conformitate cu completările Legii nr. 160/2011, notificarea oficială este înştiințarea în scris a unei autorități competente privind faptul sau actul juridic care a fost sau urmează să fie împlinit. Realizarea notificării oficiale are ca rezultat apariția dreptului de a iniția activitatea notificată, fără necesitatea de a obține o decizie oficială sau oricare tip de răspuns în acest sens de la autoritatea notificată. Totodată, notificarea poate duce la o serie de obligații pentru autoritatea notificată care țin de efectuarea unor înregistrări oficiale, analiza şi verificarea informației notificate, planificarea şi realizarea unui control de stat, însă executarea acestor obligații de către autoritatea publică nu condiționează realizarea notificării și apariția dreptului de a iniția activitatea notificată pentru persoana care a transmis notificarea.

În cazul în care forma notificării nu este reglementată de un act normativ, aceasta poate fi depusă în formă liberă, pe hârtie sau în formă de document electronic, prin intermediul poştei convenționale sau electronice sau prin sistem informațional dedicat comunicării cu autoritatea notificată.