Persoanele fizice care întrețin, în mod tradițional, pentru propriile necesități animale, vor avea dreptul de a comercializa surplusurile de produse în piețele agricole, târguri și iarmaroace în condiții mai flexibilele. În Monitorul Oficial din 17 iunie curent a fost publicată Legea nr. 127 din 19 mai 2022 pentru modificarea unor acte normative.

Astfel, Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitară veterinară a fost completată cu prevederea conform căreia produsele de origine animală obținute din exploatațiile neprofesioniste de animale, deținute de persoane fizice, pot fi destinate nu doar consumului familial, după cum stabilea legea anterior, dar și comercializării. În acest sens, producătorii sunt obligați să notifice subdiviziunile teritoriale pentru siguranța alimentelor în privința întreținerii animalelor și a operațiunilor/ acțiunilor efectuate cu acestea.  Proprietarii exploatațiilor nonprofesionale vor comercializa produsele de origine animală obținute în conformitate cu prevederile art. 121 alin. (2) și (3) din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior.

Menționăm, exploatațiile nonprofesionale nu se supun autorizării sanitare veterinare.

Numărul de animale admis în exploatațile nonprofesionale și regulile de întreținere a acestora se aprobă de către consiliile locale, însă noile prevederi impun și o limită,  stabilind că numărul acestora nu poate depăși următorii indicatori:

• 5 bovine mature și descendenții acestora (până la vârsta de 12 luni);
• 2 cabaline mature și descendenții acestora (până la vârsta de 12 luni);
• 50 de oi sau capre mature și descendenții acestora (până la vârsta de 6 luni);
• 5 porcine mature și descendenții acestora (până la vârsta de 60 de zile);
• 100 de iepuri;
• 200 de păsări;
• 30 de familii de albine.

De asemenea, legea vine cu un mecansim de atragere a tinerilor specialiști în domeniul sanitar-veterinar, dat fiind faptul că, în special în localitățile rurale, se înregistrează o lipsă acută de medici veterinari. Astfel, absolvenții instituțiilor de învățământ superior care, în următorii doi ani după absolvire, se angajează sau exercită independent profesiunea de medic veterinar în orașe şi sate, cu excepția orașelor Chișinău și Bălți, în primii trei ani de activitate vor beneficia, din contul bugetului de stat, de o compensație a cheltuielilor pentru închirierea locuinței sau de locuință gratuită, de o indemnizație unică în mărime de 15 salarii medii pe economie, care se achită în trei rate egale, după expirarea primei luni de activitate şi, ulterior, la finele fiecărui an de activitate, de o compensare lunară a costului a 30 kW/oră de energie electrică şi de o compensare anuală a costului unui metru cub de lemne şi al unei tone de cărbuni, inclusiv în cazul încălzirii cu gaze.

În același timp, se abrogă prevederea conform căreia activitățile sanitare veterinare strategice sunt efectuate de către medici veterinari de liberă practică în baza unui contract încheiat cu Agenția Natională pentru Siguranța Alimentelor, precum și cea conform căreia medicii veterinari își desfășoară activitatea de supraveghere sanitară veterinară în cadrul unităților de producere, colectare, procesare, depozitare, transport şi comercializare a materiei prime şi a produselor de origine animală, prin coordonarea cu subdiviziunile teritoriale pentru siguranța alimentelor, în conformitate cu regulamentul aprobat prin ordinul directorului general al Agenției.

Legea a mai fost completată cu norme noi ce stabilesc că circulația internă şi comerțul cu produse alimentare de origine animală prelucrate destinate consumului uman și hranei pentru animale nu se supun certificării sanitare veterinare.

Totodată, mărfurile importate supuse supravegherii sanitare veterinare se plasează pe piață în baza certificatelor sanitare veterinare eliberate de autoritatea sanitară veterinară din țara exportatoare, fără a fi supuse recertificării de către Agenție. În același timp, operatorii din domeniul alimentar nu vor putea introduce pe piață niciun produs de origine animală prelucrat într-o unitate supusă autorizării sanitare veterinare în cazul în care acesta nu are o marcă de identificare¹ aplicată în conformitate cu reglementările din domeniul alimentar.

¹ Art.2 din Legea nr.221/2007 este suplinită cu noțiunile:

marcă de identificare – semn distinctiv aplicat de operatorul din domeniul alimentar, care atestă că produsele alimentare de origine animală au fost obținute în unități autorizate sanitar veterinar;

marcă de sănătate – marcă aplicată ca urmare a efectuării controlului oficial, care atestă că carnea – materie primă – este admisă pentru consumul uman.