Erodarea bazei fiscale și transferul de profituri reprezintă probleme semnificative în domeniul fiscal global, afectând atât statele, cât și economiile acestora la nivel mondial. Discrepanțele dintre regulile fiscale ale diferitor țări lezează integritatea și echitatea sistemului fiscal, astfel încât, prin intermediul practicilor contabile și fiscale, adesea agresive, sunt minimizate obligațiile fiscale și sunt facilitate transferurile profiturilor în alte jurisdicții.

 

Organizațiile internaționale și guvernele activează împreună pentru a aborda aceste probleme și pentru a promova o cât mai bună conformitate fiscală și transparență globală.  Acțiunile împotriva BEPS (Base Erosion and Profit Shifting), stabilite de OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), au ca scop atenuarea practicilor de erodare a bazei fiscale și asigurarea unui sistem fiscal mai echitabil și mai eficient. Astfel, Acțiunea 13 din cele 15 acțiuni OCDE în cadrul proiectului BEPS, se concentrează pe necesitatea transparenței și documentării în domeniul prețurilor de transfer.

 

Conform definiției, prețurile de transfer reprezintă prețurile practicate între persoanele afiliate. Principiul prețurilor de transfer, denumit și principiul lungimii de braț, presupune ca tranzacțiile între persoane afiliate să se desfășoare la prețuri de piață, respectiv, la prețuri pe care le-ar fi practicat și societățile independente în condiții similare.

 

Prețurile de transfer joacă un rol crucial în economia mondială, deoarece vizează tranzacțiile comerciale și distribuția profiturilor între entitățile afiliate care operează în diferite jurisdicții fiscale. Relațiile dintre părțile afiliate într-o economie modernă sunt complexe și variază în funcție de domeniul de activitate, structura companiilor, strategia de afaceri. Aceste relații pot implica colaborare, tranzacții comerciale, partajarea resurselor și tehnologiei, împărțirea profiturilor, dar și potențiale conflicte de interese.

 

Astfel, obiectivul primordial al prețurilor de transfer reprezintă evitarea subevaluării sau supraevaluării prețului bunurilor și serviciilor transferate între entitățile asociate, pentru a asigura o distribuție corectă a profitului și pentru a preveni evitarea impozitelor sau transferul profiturilor.

 

Implementarea conceptului prețurilor de transfer în Republica Moldova presupune un proces complex de aliniere a legislației locale la recomandările OCDE și EU, dar și un pas semnificativ spre crearea unui sistem fiscal alineat la valorile și standardele internaționale.

 

Deocamdată, în Codul Fiscal au fost introduse prevederi generale privind principiul lungimii de braț, definiția persoanelor afiliate precum și pragurile minime pentru tranzacțiile cu afiliați care vor trebui analizate.

 

După aprobarea Ordinului cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer, ce va reglementa obligațiile companiilor privind analiza și conținutul dosarului de prețuri de transfer, ce se află în acest moment în dezbatere, la determinarea venitului impozabil, contribuabilul va fi obligat să respecte principiul lungimii brațului pentru tranzacțiile cu persoane afiliate.

 

Prin acest articol, ne propunem să aducem în prim-plan cele mai relevante informații privind legislația care va implementa conceptul prețurilor de transfer.

Subiectul impunerii

Subiectul impunerii sunt companiile, care desfășoară tranzacțiile cu persoanele afiliate – atât rezidente fiscal în Republica Moldova (tranzacție locală controlată), cât și cu persoane afiliate străine (tranzacție transfrontalieră). 

Regula de afiliere presupune un procent de deținere directă sau indirectă de minimum 25% din valoarea / numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la cealaltă persoana juridică, cât și afilierea prin control economic. 

 

Obiectul impunerii, obligația întocmirii, termenul de prezentare

 

În continuare prezentăm obligațiile fiscale pe care companiile le vor avea în funcție de valoarea tranzacțiilor derulate anual cu persoane afiliate[1]:

 

 

 

 

 

 

Figura 1. Modalitatea de raportare a  conceptului prețurilor de transfer conform proiectului de Ordin „Cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer”

 

• Informația privind prețurile de transfer – declarație întocmită de către contribuabilul care înregistrează tranzacții cu părțile afiliate la valoare de peste 20.000.000 lei. Termenul de depunere constituie 25 martie. Prezintă pe scurt informația din dosarul prețurilor de transfer și anume:

• Denumirea părților afiliate cu care sunt înregistrate tranzacții controlate;
• Valoarea totală a tranzacțiilor controlate;
• Tipul relațiilor de afiliere;
• Detalii privind metodologia de analiză a tranzacției controlate (tipul tranzacției, obiectul tranzacției, partea testată, metoda de stabilire a prețului de transfer, indicatorul de profitabilitate ales).

• Dosarul prețurilor de transfer - termenul de prezentare este 30 iunie. Va conține detaliat:

• Structura organizatorică, juridică și operațională a societății;
• Descrierea societății; Concurenții principali; Informații financiare;
• Analiza industriei;
• Analiza funcțională;
• Analiza economică.

Conform prevederilor actuale ale art. 226¹⁹, alin.(3) ale Codului Fiscal, informația privind prețurile de transfer, urmează a fi prezentată nu mai târziu de data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune, adică 25 martie, în timp ce termenul de prezentare al dosarului prețurilor de transfer, este 6 luni după finele perioadei de gestiune – respectiv, 30 iunie.

După cum se poate observa, în forma actuală a proiectului de Ordin cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer, termenul de prezentare al informației privind prețurile de transfer este foarte scurt,  fiind necesar ca societățile să colecteze informații și să pregătescă o serie de analize complexe în numai 3 luni după închiderea anului financiar.  

Analiza funcțională și analiza economică a tranzacțiilor controlate

Analiza prețurilor de transfer include două etape, respectiv analiza funcțională și analiza economică. Ambele sunt cruciale pentru asigurarea conformității cu reglementările fiscale, precum și pentru evitarea disputelor cu autoritățile fiscale. Prin intermediul lor, contribuabilul urmează să demonstreze că tranzacțiile sale cu afiliații sunt realizate la preț de piață.

Astfel, elaborarea analizei presupune un proces complex și cu o responsabilitate mare, întrucât sancțiunile care vin la pachet pentru nerespectarea conceptului prețurilor de transfer sunt destul de semnificative.

 

În cadrul tranzacțiilor controlate, analiza funcțională urmărește identificarea activităților semnificative ale părților participante din punct de vedere economic, precum și prin prisma funcțiilor îndeplinite, activelor utilizate și riscurilor asumate de fiecare parte implicată.

Figura 2. Scopul analizei funcționale

 

Odată ce profilul funcțional a fost stabilit, se poate începe analiza economică, care presupune evaluarea prețului tranzacției, ținând cont de următorii factori de comparabilitate:

 

 

 

 

 

 

 

 

Figura 3. Factorii de comparabilitate conform ghidului OCDE

 

Conform ghidului OCDE, precum și a proiectului de Ordin cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer, la stabilirea formării prețului de transfer conform principiului lungimii brațului pentru tranzacțiile desfășurate între persoanele afiliate sunt utilizate următoarele metode: comparării prețurilor, prețului de revânzare, cost plus, marjei tranzacționale nete, împărțirii profitului, precum și o altă metodă recunoscută de către OCDE.

 

Cea mai potrivită metodă de analiză este selectată în funcție de tipul tranzacției, profilul funcțional, dar și de informațiile de care fiecare contribuabil dispune. Dificultatea analizei constă, de cele mai multe ori, în identificarea tranzacțiilor sau prețurilor comparabile stabilite între societăți independente.

 

Tranzacțiile între persoanele afiliate sunt considerate a fi efectuate conform principiului lungimii brațului dacă indicatorii economico-financiari de profitabilitate sau marja/rezultatul/prețul tranzacției se încadrează între Cuartila inferioară și Cuartila superioară a intervalului de prețuri comparabile.

 În cazul în care, prețul practicat în tranzacțiile controlate nu se încadrează în interval, contribuabilul este pasibil sancționării cu amendă din partea Serviciului Fiscal de Stat în cadrul verificărilor tematice.

Totodată, conform proiectului de Ordin cu privire la aprobarea regulilor de implementare a prețurilor de transfer,  persoanele afiliate sunt în drept să ajusteze benevol prețurile de transfer, cu condiția că o astfel de ajustare nu va micșora impozitul pe venit declarat la buget.

În cele din urmă, pentru a respecta reglementările privind prețurile de transfer și a evita  potențialele probleme fiscale și legale, venim spre contribuabili cu următoarele recomandări:

• Prezentarea generală către grup a cerințelor legislative ale Republicii Moldova privind conceptul prețurilor de transfer și planificarea pregătirii dosarului;
• Identificarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate și a documentelor aferente acestora (contracte, facturi, extrase, etc.);
• Pentru cele mai importante tranzacții, recomandăm pregătirea din timp a analizei, prin intermediul căreia vor putea fi identificate potențialele riscuri și posibila eliminare a acestora, înainte de un eventual control;
• Recomandăm colectarea informațiilor și analiza preliminară a tranzacțiilor din ianuarie 2024, având în vedere că este probabil ca primul an în care noile reguli se vor aplica să fie 2024.
• Consultați un specialist în prețuri de transfer pentru a vă ghida în acest proces și pentru a vă asigura că documentația și analiza este corectă.

 

 

 

Autori:

Iuri Cicibaba, TAXACO SRL

Vladimir MELNIC, Tax Partner TAXACO SRL

Daniela LAZAREV, Tax Consultant TAXACO SRL

Liviu GHEORGHIU, Tax Director Mazars Romania