Conform prevederilor noului Cod vamal, toate normele naționale privind valoarea în vamă mențin aceleași principii și reguli de evaluare a mărfurilor.

În acest context, Serviciul Vamal precizează că metoda principală pentru determinarea valorii în vamă și de bază este Metoda de tranzacție, prevăzută la art.72 din Codul vamal și doar în cazurile când aceasta nu poate fi aplicată, valoarea în vamă se va determina în baza metodelor secundare, definite de art.80 din Cod, în consecutivitatea stabilită.

Modul de aplicare a metodelor de evaluare în vamă sunt prevăzute la articolele 71-86 din Cod și respectiv punctele 60 - 95 din Regulament, care prescriu modul de aplicare a articolelor din Cod.  Baza inițială pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, ajustat, dacă este cazul, atunci când acestea sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Republicii Moldova.

În vederea determinării valorii în vamă a mărfurilor se vor utiliza diverse instrumente cum ar fi: deciziile, notele explicative, concluziile, explicațiile, avizele consultative, comentariile și materialele studiilor efectuate ale Comitetului tehnic de evaluare în vamă al OMV, constituit pe baza Acordului de punere în aplicare a art. 7 din GATT,1994, precum și alte materiale metodologice privind valoarea în vamă a mărfurilor sau a elementelor sale constitutive. Documentul justificativ referitor la valoarea în vamă este documentul comercial (factura sau invoice) care se referă la valoarea de tranzacție declarată. Factura comercială va conține informațiile de bază despre tranzacție, care va fi întocmită de vânzător în conformitate cu practicile comerciale standard și se prezintă împreună cu declarația vamală. 

Datele minime incluse, de regulă, în factură sunt următoarele:

• datele de identificare ale vânzătorului și ale cumpărătorului mărfurilor de evaluat; 
• numărul și data de emitere a facturii;
• denumirea mărfurilor, cantitatea, prețul pentru fiecare unitate și valoarea totală a mărfurilor;
• condițiile și modalitatea de achitare;
• reducerile și condițiile de aplicare a acestora, după caz; 
• termenul de livrare conform Incoterms corespunzător;
• mijlocul de transport.

Pentru declararea valorii în vamă în baza prețului de tranzacție, declarantul întocmește și prezintă Declarație pentru Valoarea în Vamă (formular D.V.1). Tipizata D.V.1 se întocmește pe propria răspundere, concomitent cu declarația vamală în detaliu, de către declarant sau reprezentantul acestuia, care dețin toate elementele relevante.

Depunerea D.V.1 este echivalentă cu angajarea răspunderii declarantului/reprezentantului, în legătură cu:

• exactitatea și integralitatea elementelor înscrise în declarație;
• autenticitatea documentelor prezentate în susținerea acestor elemente;
• furnizarea oricăror informații sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.

Pentru situația când D.V.1 poate să nu fie depusă, suma de 5 000 euro a fost majorată până la 20 000 euro și de asemenea s-a păstrat acest avantaj si pentru declarantul deținător de statut AEO.

Cu referire la procedura de verificare a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate, aceasta se va efectua în baza evaluării de către organul vamal a riscurilor determinate/potențiale în cadrul perfectării tranzacțiilor de import a mărfurilor.

Procedura de control a valorii în vamă va fi consemnată pe actul de inspecție și adusă la cunoștința declarantului la fiecare etapă de control. 

Atunci când organul vamal consideră că verificarea declarației vamale poate duce la un cuantum mai ridicat al drepturilor de import, care urmează să devină exigibile în raport cu cuantumul care rezultă din datele declarației vamale, acordarea liberului de vamă mărfurilor este condiționată de furnizarea unei garanții suficiente pentru a acoperi diferența dintre cuantumul care corespunde datelor declarației vamale și cuantumul care ar putea să fie exigibil în final.

La solicitarea declarantului se aduce la cunoștință motivul justificat al neacceptării metodei de tranzacție, acordând-i concomitent și dreptul la replică în termenul legal stabilit.  

Atunci când metoda de tranzacție nu poate fi aplicată și în vederea determinării valorii în vamă se recurge la aplicarea metodei valorii de tranzacție cu mărfuri identice/similare se pot desfășura consultări/comunicări între organul vamal și declarant/reprezentant vamal, pentru a găsi în mod rezonabil baza de evaluare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor. Schimbul de informații în cadrul consultărilor dintre organul vamal și declarant/reprezentantul vamal se realizează sub rezerva dispozițiilor privind divulgarea informațiilor confidențiale şi protecția datelor.