Evaluarea vizuală rapidă a clădirilor este o procedură de evaluare seismică simplă, fără analiză inginerească de detaliu, și are la bază informații privind: efectul cutremurelor din trecut asupra fondului construit, rezultatele cercetărilor din domeniul riscului seismic, evoluția reglementărilor tehnice de proiectare seismică, evoluția practicii de proiectare şi a materialelor de construcție utilizate.

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale a elaborat, în temeiul prevederilor Codului urbanismului și construcțiilor nr. 434/2023, Metodologia de evaluare vizuală rapidă a clădirilor, proiectul căreia a fost inclus pe ordinea de zi a ședinței secretarilor generali de stat din 31 martie curent. De menționat, că scopul actului normativ, care va fi pus în aplicare din 1 ianuarie 2026, constă în instituirea prevederilor pentru ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic și stabilirea priorității investițiilor pentru punerea în siguranță a clădirilor față de acțiunea seismică.

Conform proiectului, pentru punerea în siguranță a clădirilor la acțiuni seismice se va aplica o strategie bazată pe trei niveluri de evaluare a riscului seismic:

• evaluarea riscului seismic la nivel național, prin realizarea hărților de risc la acțiuni seismice la nivelul fiecărei regiuni (nord, centru, sud), pe baza unei metodologii unitare;
• ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ-teritorială prin evaluare vizuală rapidă, pe baza prevederilor Metodologiei;
• stabilirea gradului de risc seismic la nivel individual prin evaluarea vulnerabilității seismice a clădirilor prin expertizare tehnică de către un expert tehnic atestat pentru domeniul „Rezistența și stabilitatea construcțiilor” şi stabilirea măsurilor de intervenție pentru punerea în siguranță față de acțiunea seismică urmată de implementarea acestora.

Prevederile Metodologiei se vor aplica în cazul clădirilor publice şi a blocurilor locative, indiferent de forma de proprietate a acestora, având următoarele destinații și moduri de folosință: blocuri locative; alte construcții destinate locuirii (cămine, aziluri pentru bătrâni); ocrotirea sănătății; administrativă; comerț şi servicii; educație; activități culturale, sport, turism; gospodărie comunală, activități energetice şi tehnico-edilitare; alte funcțiuni specifice sistemului de protecție civilă.

Totodată, normele elaborate vor fi aplicate de către autoritățile publice locale şi autoritățile de control, proprietarii construcțiilor şi specialiștii cu activitate în construcții. Se propune ca prevederile Metodologiei să poată fi aplicate în cazul clădirilor din categoria monumentelor istorice numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor şi procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestor clădiri.

Din punct de vedere al perioadei construirii, pentru aplicarea Metodologiei, clădirile se vor clasifica în clădiri construite înainte de 1963; între 1964-1969, 1970-1981, 1982-1990, 1991-1995, 1996-2020 și clădiri construite după anul 2021.

Implementarea noilor reglementări implică cheltuieli financiare pentru autoritățile coordonatoare: autorități publice centrale, locale sau alte entități care dețin în administrare sau proprietate construcții. Costurile vor fi stabilite în funcție de numărul de clădiri și numărul de inspectori implicați în acest proces. În cazul autorităților publice centrale și locale, cheltuielile necesare pentru examinarea clădirilor vor fi prevăzute în bugetul acestora la etapa de planificare bugetară, în funcție de acțiunile care urmează să fie realizate.