Interpretarea eronată de către autoritățile/instituțiile bugetare a cadrului normativ și abordări neuniforme privind modul de înregistrare în evidența contabilă a rezultatelor reevaluării mijloacelor fixe, precum și determinarea momentului când reevaluarea activului este obligatorie, este o problemă des abordată de Curtea de Conturi. În acest context, în ediția din aprilie a „monitorului fiscal FISC.md”, venim cu explicații și exemple practice de reflectare corectă în evidența contabilă a autorităților/instituțiilor bugetare a rezultatelor reevaluării.

Din articolul „Specificul reevaluării activelor în sistemul bugetar”, elaborat de către Nadejda Zaporojan, deținătorii unui abonament al publicației noastre vor afla că conform pct. 1.4.5.2. din Planul de conturi contabile în sistemul bugetar şi Normele metodologice privind evidenţa contabilă şi raportarea financiară în sistemul bugetar, aprobate prin OMF nr. 216/2015, reevaluarea valorii mijloacelor fixe şi activelor neproductive se efectuează prin recalcularea valorii de bilanţ ale acestora. Reevaluarea se efectuează cu scopul determinării valorii juste ale acestora, ţinându-se cont de utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei.

Astfel, autoritățile/instituțiile bugetare urmează să reevalueze mijloacele fixe, terenurile și resursele naturale în mod obligatoriu în următoarele cazuri:

1. în cazul vânzării;
2. în cazul transmiterii dreptului de folosinţă a mijloacelor fixe şi activelor neproductive la ieșirea acestora din sistemul bugetar, şi anume în cazul transmiterii în gestiune economică întreprinderilor de stat/ întreprinderilor municipale/ instituțiilor publice la autogestiune şi în gestiune delegată societăților comerciale cu capital public, privat sau mixt;
3. transmiterii în calitate de contribuţie a statului în capital propriu;
4. altor situații prevăzute de cadrul normativ.

Detalii găsiți în nr. 3 (87) al „monitorului fiscal FISC.md”.