Bufniță sau ciocârlie? Până la jumătatea sec. XIX, un angajator i-ar fi râs în nas celui care l-ar fi întrebat așa ceva. Cel mai mare vis al muncitorilor de atunci, era să aibă cel puțin reglementate orele de lucru și să nu fie exploatați. Nimeni până recent nu se gândea la bioritmul angajaților.
Programul de lucru cu ore fixe începea pentru toți dimineața. Un adevărat motiv pentru unele companii de a-și crește veniturile, cu ceasuri pe care trebuie să le prinzi prin casă, lumini care imită răsăritul soarelui, melodii cât mai plăcute. Pe de altă, parte pentru disciplinarea bufnițelor s-au inventat pedepsele — amenzile, turnichetele, registrele de intrare și ieșire și chiar concedierile pentru întârzieri repetate.