În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) din Titlul VII „Taxele locale” al Codului fiscal (în continuare – CF), subiecţi ai impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Obiectul impunerii cu taxa sus-menţionată îl constituie unitatea comercială şi/sau de prestări servicii de deservire socială, care potrivit art. 288 alin. 4 al CF, include unitatea de comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de alimentaţie publică şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Calificarea unităţilor de comerţ, inclusiv determinarea faptului dacă acestea formează o singură unitate de comerţ sau unităţi de comerţ distincte, este prerogativa autorităţii administraţiei publice locale, care sub aspect legal reprezintă autoritatea investită cu atribuţii de eliberare a autorizaţiilor de amplasare a unor astfel de unităţi. Totodată, avînd în vedere că, baza impozabilă aferentă obiectului impunerii cu taxa pentru unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială o constituie suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate, la stabilirea cotelor taxei, autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept să ţină cont de aceste criterii. Astfel, în condiţiile în care autoritatea administraţiei publice locale delimitează obiectele de comerţ în care se comercializează diferite tipuri de mărfuri ale agentului economic, de la una şi aceeaşi adresă, ca obiecte distincte (boutique-uri) şi stabileşte pentru acestea cote concrete ale taxei, agentul economic are obligaţia de a calcula şi achita taxa pentru fiecare obiect. În partea ce ţine de faptul că, în unitatea de comerţ se utilizează una sau mai multe maşini de casă şi control, acesta nu reprezintă un criteriu din care ar rezulta existenţa unuia sau mai multor obiecte ale impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Aspecte ce ţin de obligaţiunile asociaţiilor obşteşti privind calcularea şi achitarea taxelor locale, reglementate de Titlul VII al Codului fiscal Practic, în cazul tuturor taxelor locale, subiecţi ai impunerii cu taxele locale sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de bază impozabilă. Totodată, în cazul taxei pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale, subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi persoanele fizice posesoare de autobuze, microbuze, camioane, tractoare cu remorci care intră în şi/sau ies din Republica Moldova. Drept urmare, asociaţiile obşteşti care sunt posesoare de autobuze, microbuze, camioane, tractoare cu remorci - la intrarea şi/sau ieşirea acestora din Republica Moldova apar ca subiecţi ai impunerii cu taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale dacă, desigur, această taxă este stabilită prin decizia consiliului local de la locul amplasării biroului (postului) vamal. Darea de seamă aferentă acestei taxe nu se prezintă de către subiecţii impunerii. Concomitent, în conformitate cu prevederile art. 24 al Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837-XIII din 17.05-1996 (republicată în temeiul Legii nr. 178-XVI din 20.07.2007 (M.O. nr. 153-156 din 02.10.2007) (în continuare - Lege), asociaţiile obşteşti sunt în drept să desfăşoare o activitate economică ce rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut, inclusiv cu ajutorul unor societăţi comerciale şi cooperative create în acest scop. Întreprinderile asociaţiilor obşteşti, potrivit art. 26 alin. (4) al Legii, îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi cu statutele asociaţiilor care le-au creat. Potrivit alin. (6) al acestui articol, persoanele juridice cu scop lucrativ, fondate de către asociaţiile obşteşti, varsă la buget plăţile în modul şi în cuantumul stabilite de legislaţie. În aceste circumstanţe, societăţile comerciale şi cooperativele create de către asociaţiile obşteşti, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în condiţiile în care dispun de bază impozabilă la una sau mai multe taxe locale, apar ca subiecţi ai impunerii cu aceste taxe. Aspecte ce ţin de determinarea obiectului impunerii cu taxa de piaţă Conform prevederilor art. 290 lit. f) din CF, subiecţi ai impunerii cu taxa de piaţă sunt persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător – administrator al pieţei. Baza impozabilă a taxei de piaţă, potrivit lit. f) din anexa la Titlul VII al CF, o constituie venitul din vînzări ale serviciilor de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea locurilor pentru comerţ. Servicii de piaţă, potrivit art. 288 alin. 12) din CF, sunt serviciile prestate de pieţe contra plată. Regulamentul-tip de funcţionare a pieţelor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 955 din 21.08.2004 (în continuare - Regulament), reglementează activitatea tuturor tipurilor de pieţe ce funcţionează în calitate de subiecţi ai antreprenoriatului, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică. Sarcina principală a administraţiei (proprietarului) pieţei este organizarea locurilor de desfacere (comerţ), prestarea serviciilor necesare persoanelor fizice şi agenţilor economici care practică comerţul în piaţă, precum şi crearea condiţiilor adecvate pentru cumpărători. Toate chestiunile privind organizarea comerţului, amplasarea, funcţionarea şi darea în arendă a încăperilor şi a locurilor de desfacere, prestarea diferitelor servicii pe teritoriul pieţei ţin nemijlocit de competenţa administraţiei pieţei. Administraţia (proprietarul) pieţei, în funcţie de tipul pieţei, este obligată să asigure un şir de condiţii obligatorii, stabilite de Regulament. Mai mult ca atît, administratorul (proprietarul) pieţei este responsabil de respectarea strictă a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 517 din 18 septembrie 1996 „Cu privire la aprobarea Regulilor de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant şi a Regulilor de comerţ în pieţele din Republica Moldova” şi a altor acte normative ce reglementează activitatea în cauză. Potrivit titlulului III al Regulilor de comerţ în pieţele din RM, agenţilor activităţii comerciale în piaţă, contra plata, se acordă următoarele sevicii: acordarea de locuri pentru comerţ; tăierea cărnii; darea cu chirie a aparatelor de cîntărit şi măsurat, inventarului comercial şi îmbrăcămintei sanitare; descărcarea şi încărcarea mărfurilor în unitatea de transport; cîntărirea pe cîntare comerciale; păstrarea în frigidere, alte depozite şi încăperi a mărfurilor şi obiectelor particulare ale persoanelor ce fac comerţ; transportarea mărfurilor la locurile de comercializare; acordarea mijloacelor de transport (în caz că ele există în piaţă) pentru transportarea mărfurilor; difuzarea avizelor şi textelor publicitare prin reţeaua locală de radio; punerea la dispoziţie a etichetelor de preţuri şi prestarea altor servicii. Astfel, în baza impozabilă la taxa de piaţă se include acea parte din venit, obţinut din prestarea serviciilor prevăzute de legislaţia în vigoare, aferente comercializării unor sau altor tipuri de mărfuri. Aspecte ce ţin de beneficierea de 15% reducere la plata integrală a impozitului pe bunurile imobiliare pînă la 30 iunie a anului fiscal respectiv în condiţiile în care contribuabilul-persoană juridică sau persoană fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător a achitat eronat impozitul la contul clasificaţiei bugetare 114/10, dar nu la contul 114/12 În situaţiile în care contribuabilul dispune de bunuri imobiliare ale căror impozitare se realizează în conformitate cu prevederile titlului VI „Impozitul pe bunurile imobiliare” al Codului fiscal şi achită suma integrală a impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie a anului respectiv, in temeiul prevederilor art. 282 alin. 2 al Codului fiscal, agentul economic poate beneficia de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Totodată, în condiţiile în care contribuabilul a calculat şi achitat la buget suma integrală a impozitului pe bunurile imobiliare pînă la data de 30 iunie a anului respectiv, însă în mod eronat la o altă clasificaţie bugetară, nu există temei pentru a limita contribuabilul în exercitarea dreptului său la reducerea în mărime de 15%, stabilite de legislaţia în vigoare.