În perioada aflării în concediu de maternitate, salariata va putea continua sau relua activitatea de muncă în baza cererii scrise, cu prezentarea concluziei medicale privind starea de sănătate, eliberată de către instituția medico-sanitară pe a cărei listă este înregistrată, beneficiind atât de salariu, cât și de indemnizație. Această prevedere se va regăsi Codul muncii după 1 martie 2023, acesta fiind completat prin Legea nr. 353 din 22 decembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative, publicată în MO din 13 ianuarie.

 Prevederea are drept scop sporirea divizării echitabile a concediului parental și îmbunătățirea ratei de participare a femeilor la forța de muncă.

Astfel, termenul pentru care salariata își continuă sau își reia activitatea de muncă în perioada concediului prenatal nu va depăși 36 de săptămâni de sarcină, stabilit prin ordinul emis de către angajator la data recepționării cererii salariatei. Reamintim, la momentul actual femeile însărcinate intră în concediu de maternitate începând cu a 30-a săptămână de sarcină, iar pentru perioada concediului de maternitate care se suprapune cu perioada în care femeia desfășoară activitate de muncă se achită doar salariul, nu și indemnizația.

Totodată, Codul muncii va prevedea că salariatul are dreptul la revenirea din concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani înainte de expirarea termenului stabilit în cererea, anunțând despre aceasta angajatorul, printr-o cerere scrisă, cu 15 zile lucrătoare înainte de revenire. Termenul respectiv poate fi redus prin acordul scris al părților.

Respectiv, dreptul persoanei asigurate la indemnizația de maternitate se va stabili indiferent de realizarea venitului asigurat pentru perioada concediului de maternitate.  Indemnizația de maternitate se va calcula din venitul asigurat al unuia dintre soți, care va determina un cuantum mai mare al indemnizației respective.

O altă prevedere cu care a fost suplinit Codul muncii este că, în contractul individual de muncă părțile pot conveni asupra cuantumului salariului în valută străină, cu achitarea în monedă națională la un curs de schimb al leului moldovenesc agreat de părți, care nu poate fi mai mic de cursul oficial de schimb stabilit de Banca Națională a Moldovei.