Poziția expertului
Servicii disponibile
Pentru comandă selectați serviciul dorit din categorie
Pentru comandă selectați serviciul dorit din categorie
Filtru de căutare în categorie
Perioada publicării
Catalogul tematic
Catalogul autorilor
Catalogul revistelor
Catalogul instituțiilor
Cuvânt cheie
Fiecare angajator care plătește lucrătorului salariu (inclusiv primele și facilitățile acordate) este obligat să calculeze, ținînd cont de scutirile solicitate de angajat și de deduceri, și să rețină din aceste plăți un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern, potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) din Codul fiscal.
Conform art.119 pct. 3) din Codul fiscal, antrepozit fiscal este definit ca totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse, transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi nu se achită accizele.
Fiecare plătitor de cîştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărimea stabilită la art. 901 alin. (33) din Codul fiscal din cîştigurile de la jocurile de noroc, cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi/sau pariuri sportive, în partea în care valoarea fiecărui cîştig nu depăşeşte 1% din scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1) din Codul fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Codul fiscal, bază valorică a activelor de capital se confirmă documentar conform modului stabilit de Ministerul Finanțelor și constituie: a) valoarea activelor de capital procurate; b) valoarea activelor de capital create de contribuabil. În cazul lipsei documentelor de confirmare a valorii bunurilor imobiliare construite cu forţele proprii, baza valorică constituie valoarea de piaţă estimată de organele cadastrale teritoriale;
În conformitate cu prevederile art. 261 alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.
Potrivit prevederilor art. art.123(1) lit.a) din Codul fiscal, achitarea accizelor la buget pentru marfurile accizate expediate (transportate) din încaperea de acciz se efectueaza indiferent de apartenenta marfurilor respective. Adica, daca în încaperea de acciz a unei întreprinderi – subiect impozabil se afla la pastrare marfa accizata, a carei proprietar este o alta persoana fizica sau juridica, si aceasta ulterior se înapoiaza proprietarului, obligatia fiscala, apare la momentul expedierii (transportarii) marfurilor din încaperea de acciz la subiectul impunerii ce se este înregistrat ca subiect al impunerii cu accize, carui îi apartine încaperea de acciz.
În conformitate cu art.123 alin.(1) din Codul fiscal, subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din antrepozitul fiscal, calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în funcţie de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în procente).