Amintim, prin Hotărârea Curții Constituționale nr.21 din 4 august current au fost declarate neconstituţionale dispozițiile articolului indicat supra din Legea nr. 149/2012 ce țin de omisiunea reglementării duratei maxime pentru care poate fi dispusă obligația debitorului de a nu părăsi teritoriul țării sau localitatea de reședință.

Curtea Constituțională a dispus că, până la remedierea deficienței de reglementare constatate şi înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, instanțele de insolvabilitate la adoptarea măsurilor de nepărăsire a teritoriului țării sau a localității de reședință vor aplica pentru debitori termenele stabilite de art. 64 din Codul de executare, care prevede resticția pentru aceleași 6 luni.

Menționăm că, interdicţia de a părăsi ţara se aplică de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar în situația în care prezenţa debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu şi doar după asigurarea măsurilor de executare a documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii. Încheierea instanţei de judecată se execută imediat, însă poate fi atacată cu recurs. Demersul executorului judecătoresc privind interdicţia de a părăsi ţara se examinează pe baza materialelor anexate la demers, fără participarea părţilor, iar instanţa care îl examinează poate dispune citarea participanţilor la proces şi a executorului judecătoresc pentru a se pronunţa cu privire la temeiurile invocate în demers.