Sectorul privat este cel care contribuie la creșterea economică și remunerarea înaltă a salariaților. În Republica Moldova, însă, statul rămâne cel mai mare angajator al salariaților din economie. Circa 60% din salariații înregistrați oficial activează în cadrul unor instituții publice sau în cadrul unor întreprinderi de stat. Cele mai multe întreprinderi de acest gen se găsesc în subordinea Ministerului Agriculturii, urmat de Ministerul Economiei, care împreună dețin 124 sau 1/3 din toate întreprinderile gestionate în sectorul public al economiei. Studiul arată că, RM depășește de 2,7 ori media acestui indicator calculat pe statele OECD și cu aproape 2 ori state, recunoscute ca fiind ”social orientate”, și în care ponderea statului este în mod special foarte mare (Danemarca și Norvegia). Chiar și în Ucraina, care vine din același sistem de administrare colectiv-sovietică, acest indicator are o poziție de 2 ori mai mica decât în RM, Studiul, întitulat, ” Întreprinderile gestionate de stat și rolul lor în economia națională” și scris de Dl Veaceslav Ioniță, expert IDIS Viitorul, demonstrează că activele deținute de către stat sunt gestionate ineficient și, adeseori, în scopul îmbogățirii birocraților afiliați unor grupuri politice. În formula curentă de management, întreprinderile de stat sunt caracterizate de poziții dominante în economie. În mediu, o companie de stat este de 30 ori mai mare față de una privată medie pe economie. Statul domină sectoarele în care și-a reținut controlul asupra unor întreprinderi, care nu au fost privatizate anterior, prin câteva întreprinderi mari, iar sectorul privat, cu mici excepții, sunt în principal reprezentați de companii mici sau microscopice. Raportând activele deținute la numărul de angajați și încasările per angajat, autorul Studiului ajunge la concluzia că, statul nu poate atrage investiții în sectorul întreprinderilor de stat, are activități consumatoare de forță de muncă cu un randament foarte scăzut, asigurând un grad de ocupare înaltă a populației în detrimentul eficienței economice. Din cele 112 societăți pe acțiuni, unde statul deține cote de participare doar 32 au avut profit în anul 2014, conform statisticilor economice. Pierderile celorlalte 36 de societăți comerciale a fost de 468 milioane lei, sau cu 253 milioane lei mai mare decât profitul înregistrat. Notăm că studiul nu a luat în calcul pierderile enorme ale super-companiei cu participare de stat SA Moldovagaz, care în 2014 a înregistrat 2,3 miliarde lei. Astfel, doar 32% dintre societățile pe acțiuni ale statului generează profit. În top trei sunt: Moldtelecom, Metalferos și Glass Container. Este de remarcat că cele mai mari profituri nete le-au obținut instituțiile, care dețin proprietăți mult mai mici față de MTID și MEC. Pe de o parte, avem Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care deține doar 2 întreprinderi, una dintre ele specializată în producerea de proteze și reabilitarea persoanelor cu dezabilități, iar a doua este un centru de instruire, care au raportat profituri pe activitățile desfășurate. De cealaltă parte, se remarcă Ministerul Agriculturii cu peste 80 de întreprinderi, care generează în mod constant pierderi. Autorul studiului ajunge la concluzia că cel mai important instrument de optimizare a managementului corporativ de stat în economia națională nu este în mod necesar privatizarea, ci re-gândirea sistemului de administrare a proprietăților publice, selectarea managerilor și atragerea targetată a investițiilor autohtone și străine. De fapt, putem observa foarte limpede că, în Republica Moldova, nu statul este foarte mare, ci dezvoltarea sectorului privat este foarte lentă, foarte mult afectată de barierele administrative, de corupție, controale excesive, standarde reduse de administrare corporativă, alte constrângeri cu care se ciocnește sectorul privat, și fiecare antreprenor în parte. În linii mari, statul prin funcțiile sale curente rămâne un factor ne-prietenos pentru sectorul privat, și aceasta blochează dezvoltarea liberă a economiei. Studiul recomandă propuneri concrete de limitare a voluntarismului și clientelei politice în gestionarea sectorului întreprinderilor de stat, limitarea conflictelor de interese reprezintă o prioritate majoră a reformelor în sectorul public.

via | www.viitorul.org